Cum ar trebui să ne comportăm cu câinii noștri atunci când apare un bebeluș?

În ultima vreme am tot primit întrebarea “Ce faci cu Nobby când se naște Zenaida?”. Așa m-am hotărât să scriu acest articol, pentru a le sări în ajutor mămicilor care sunt în dubii atunci când vine vorba despre patrupezii și bebelușii lor.

O am pe Nobby de aproape 9 ani și nu ne-am despărțit decât în momentele în care am fost plecată în vacanțe și n-am vrut să o stresez și pe ea cu zborurile lungi, chiar dacă are pașaport de mică și toate actele sau analizele necesare pentru a efectua plecări peste hotare la bordul unei nave. Și, în plus, ea este genul de câine care se adaptează foarte ușor oricărui mediu în care este lăsată, dar mai ales că, întotdeauna a fost supravegheată de prieteni dragi mie și nu a dus lipsă de nimic.

Acum că timpul a trecut și urmează o schimbare majoră atât în viața noastră, cât și în cazul ei, m-am tot interesat care este cea mai bună variantă pentru a nu deveni geloasă sau pur și simplu pentru a nu se simți îndepărtată de noi și de dragostea cu care am obișnuit-o până în prezent. Am consultat chiar și un psiholog specializat în comunicarea și comportamentul cu animăluțele de companie și sfaturile s-au dovedit a-mi fi foarte utile.

Mi s-a recomandat să fiu la fel de grijulie ca și până acum, dar mai ales în momentul în care o introducem pe Zeny în familie și în casă mai ales, spațiu pe care Nobby îl consideră deja propriul teritoriu. Întâlnirea dintre cele două minunății ar trebui să fie făcută în exteriorul casei și, practic, să vină împreună în cuibușor, ca și cum Nobby și-a dat acceptul pentru a conviețui cu micuța.

Un rol important îl are primul lor contact, în care Nobby va trebui să identifice mirosurile bebelinei și să o perceapă precum o companie plăcută și prietenă de nădejde de acum încolo, nu ca pe o concurență la dragostea și resursele ei. Imaginați-va momentele în care Zenaida va ține o bucățică de mâncare în mânuță. Nobby va înțelege această “avuție” precum o jignire la adresa ei. Mai pe înțelesul tuturor:”Cine este această creatură și de ce obține atât de ușor lucruri, atenție și hrană, pentru care eu trebuie să execut atâtea comenzi și niciodată nu este în cantitățile în care mi-aș dori eu?!” Acela este un moment în care patrupedul decide să-i declare război bebelușului. Și asta nu este deloc ceea ce ne dorim. Ambele se vor afla în pericol și, inclusiv noi, cei mari.

Pentru a evita toate aceste situații și pentru a nu crea conflicte, am ales să facem totul ca la carte. Respectiv ne vom ocupa la fel de atent ca și până acum de fericirea Nobbyței, dar i-o vom prezența pe Zenaida ca fiind companioana ei și aliata ei la capitolul “prostioare” și nu numai. Nobby este deja un cățel protector cu “surioara” ei. Chiar zilele trecute am trăit un episod demonstrativ din partea ei, atunci când, văzând cum o prietenă bună îmi mângâie burtica, a sărit ca arsă să-și apere buburuza, efectiv împingându-i mâinile cu boticul, după care s-a așezat cu totul pe burtica mea. Comportamentul ei ne-a amuzat copios pe toți și, imediat ne-am putut da seama că nu este deloc indiferentă la apariția Zenaidei-Maria, fapt care ne liniștește și ne bucură pe toți.

Pe lângă asta, doarme lipită de mine și, de câte ori mă trezesc să merg la baie, mă însoțește, chiar dacă este vorba despre o oră târzie în noapte, când abia vede pe unde merge?. Sunt sigură că o va îndrăgi pe cea mică și va simți că este în siguranță lângă ea și în sânul familiei în care s-a dezvoltat până în prezent. Așadar, sufletele îmblănite știu să primească daruri vii și să le îngrijească, ca și cum le-ar aparține. Liniștea și armonia țin de cum alegem să-i introducem în viața micuților noștri.

Ne revedem curând!
Vă pupăm!