Connect with us

De ce am ales să-mi vând casa și să îmi iau una nouă?

ADELINA

De ce am ales să-mi vând casa și să îmi iau una nouă?

Dragii mei, odată cu mutarea în noua mea locuință, am rămas puțin în urmă cu poveștile de pe blog, dar am revenit cu forțe proaspete și vreau să vă pun la curent cu tot ce e nou în viața mea.
Așadar, încep prin a vă spune că de 5 ani locuiam într-un apartament cu 2 camere, de la care mi-am dorit să trec la unul mai mare, mai spațios, cu mai multe camere și pe care să-l decorez în funcție de dorințele mele actuale.
S-a întâmplat în urmă cu 4 luni și am simțit că o iau din nou de la zero, ceea ce s a dovedit a fi și în realitate 😍. Șțiți cum se desfășoară treaba asta cu schimbatul domiciliului. Împachetat, cărat, despachetat, așezat, reașezat de multe ori pentru că niciodată nu sunt de acord cu primele și propriile mele decizii. Dar, mă rog, asta intră în multitudinea de caracteristici ale femeii pe care cu siguranță le cunoașteți deja.

 

Revenind la subiect vreau să vă povestesc că primele două luni în casă nouă nu au fost chiar așa plăcute să zicem, dar pline de momente la limită. Când mă trezeam, mă luam cu mâinile de cap și începeam să mă plâng de ceea ce-mi vedeau ochii 😤. Știți deja că din momentul în care faci comandă de mobilă, mai durează cel puțin 2 luni până îți vezi “visul” cu ochii. Așa s-a întâmplat și la mine. Hainele în saci mă făceau să-mi pierd răbdarea și să întârzii la majoritatea întâlnirilor programate. Ori erau de negăsit, ori de nepurtat. Înnebuneam și mă puneam din nou pe telefoane. Fraza zilei era mereu: “Bună ziua! E gata mobila?”⏳. Și cum mie mi se întâmplă toate cele minunate, octombrie-noiembrie au fost lunile cu cele mai multe evenimente la care era musai să particip.

Noul apartament având 3 camere și o curte mare, m-am decis să-mi sacrific cea de a 3-a cameră, transformând-o în cel mai mare vis al meu și cu siguranță al tuturor femeilor. Este vorba despre un dressing unde să-mi așez după bunul plac hainele și în special marea mea pasiune, pantofii.

A fost un deliciu pentru mine să le decorez așa cum visam, ca la magazin. Nu pentru că era nou, ci pentru că eram efectiv sătulă de dulapuri închise și haine îngrămădite sau pantofi ținuți în cutii, unii peste alții. E normal ca noi, femeile, să ne cumpărăm lucruri în neștire, după care să începem să ne plângem că nu avem unde le pune sau și mai grav, că nu avem cu ce să ne îmbrăcăm (vechea noastră poveste de viață, fetelor) 👠👜👗.

Chiar și Nobby are sertarele și rafturile ei pentru că deh, am un câine cu pretenții și standarde înalte. Are propria garderobă și propriul parfum. Nu pare mai încântată decât mine de acest aspect, dar nici supărată, așa că i-am spus că așa stă treaba cu fetele care se respectă și pare că a înțeles schema!

Ați experimentat și voi partea cu mâncatul cerealelor pe cutia de carton a hotei? Oho, dacă da putem să facem un fanclub. Eu mă înscriu că am prins deja experiență.
Parcă și somonul sau salata de capresse au alt gust atunci când le mănânci stând în fund pe parchet și sprijinindu-te de țeava de scurgere unde urmează să fie montată chiuveta cu tot cu bucătărie.

Sunt convinsă că știți prin ce am trecut și mă înțelegeți, dar aceste momente le-am încadrat la capitolul amintiri. Aș fi putut chiar să fac un album cu următoarele titluri:

1. Prima cafea pe cutia cu veselă.
2. Prima criză de nervi în noua casă.
3. Primele dimineți în care îți cauți ratonul printre munții de haine înghesuite în sacii de plastic.
4. Prima periuță de dinți ascunsă (nu de mine, ci tot de blănos) în ghiveciul de flori.

Și de aici aș putea să mai completez o veșnicie cu tot felul de prime momente în noul cuibușor.
Să vă mai spun că până și animalele de companie au crize de acomodare? Oh, da! 😴 Pentru a vă face o vagă idee, în prima săptămână au dormit doar o noapte cum se cuvine, de restul m-am ocupat eu stând de “gardă” pentru că efectiv erau atrase până și de cel mai mic zgomot sau mișcare a oricărui corp cu viață sau fără de pe raza suprafeței apartamentului.

Ușurel am trecut și peste asta și au înțeles că ne-am extins spațiul de joacă și nu numai, pe o suprafață mai mare, inclusiv o curte suficientă pentru bălăceală sau pur și simplu de leneveală, dintr-o zi însorită a anotimpului călduros. Ceea ce e fantastic pentru noi toți. Plus că, bonus, avem și un părculeț unde se plimbă și aleargă zilnic. Yuhuuu! Am împăcât sufletele îmblănite.

Ei bine, n-ar fi corect din parte mea să spun că implicit aceste inconveniente nu m-au făcut să mă bucur de schimbarea pe care mi-am dorit-o. Și pentru a fi 100% schimbare, am ales să nu-mi iau decât hainele din vechiul apartament.
Vă sfătuiesc și pe voi ca atunci când vă mutați să lăsați totul în urmă sau măcar pe cât se poate pentru că sigur nu vă doriți să cărați după voi inclusiv energiile trecutului. Casă nouă, viață nouă sau schimbi locul, schimbi norocul, după cum se mai spune 👍.
Pentru amenajare am avut nevoie și de un arhitect, care am preferat să fie fată. Nu că nu m-aș fi descurcat și singură, dar părerea specialistului întotdeauna are greutate. Așa că prietenul meu Adrian Perjovschi mi-a recomandat-o pe arhitecta Alexandra Dina cu care m-am înțeles de minune și, cred eu, chiar am făcut o treabă bună împreună. Și o să mai facem pentru că nu sunt chiar toate la locul lor și în continuare necesită atenție și dedicare 😇.

Data viitoare vă povestesc prin ce aventuri am mai trecut.
Sunt convinsă că vă regășiți și o să va placă să auziți și vedeți câte și mai câte am pătimit prin aceste schimbări.

Hai, vă pup! 💕

Click pentru a comenta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mai multe din ADELINA

Urmărește-ne pe Facebook

Populare

Etichete

Sus
x
Abonează-te :
Website-ul foloseste cookies. Continuarea navigarii pe website reprezinta acordul tau privind prevederile aplicabile disponibile aici.x